Ieri s-a încheiat ediţia de anul acesta a Salon Internation de la Haute Horlogerie (SIHH) şi aş dori să prezint câteva modele care au fost prezentate de marii producători. Noutăţile sunt foarte multe, dar le voi prezenta pe cele mai deosebite şi remarcabile.

Voi începe cu producătorul meu preferat, Jaeger-LeCoultre. În colecţia de anul acesta se numără 2 modele deosebite: Master Grande Tradition Tourbillon à Quantième Perpétuel, un mecanism cu tourbillon si calendar perpetuu şi Master Grande Tradition à Répétition Minutes, primul ceas din lume cu repetor de minute (o complicaţie deosebită care bate ora) şi cadran de regulator (am vorbit despre acest aranjament mai special într-un post trecut).

Master Grande Tradition Tourbillon à Quantième Perpétuel

Master Grande Tradition à Répétition Minutes

Montblanc anunţă noul Grand Tourbillon Heures Mystérieuses. Tourbillon-ul se află la ora 12 cu cuşca în forma unui 8 orizontal, simbol al infinitului, şi, în partea de jos a cadranului, de aceeaşi dimensiune cu tourbillon-ul, cadranul cu indicaţiile pentru oră şi minute “suspendate” sau misteriose.

Grand Tourbillon Heures Mystérieuses

Tourbillon

Parmigiani Fleurier ne prezintă prima mare complicaţie din istoria sa. Este vorba despre Tondagraph care îmbină frumuseţea unui tourbillon cu funcţionalitatea unui cronograph. O noutate o reprezintă şi carcasa, fiind redesenată având curbe mai ample şi mai mult spaţiu.

Tondagraph

Vacheron Constantin dezvăluie noul Patrimony Traditionelle Chronograph Perpetual Calendar, având un mecanism tras manual cu cronograf, calendar perpetuu, fazele lunii şi o rezervă de putere de aproximativ 48 de ore.

Patrimony Traditionelle Chronograph Perpetual Calendar

Girard-Perregaux ne prezintă noul ww.tc Shadow. Cu o carcasă de ceramică neagră de 43 mm şi un mecanism care are funcţie de cronograf şi indicaţii pentru toate cele 24 de fusuri orare.

ww.tc Shadow

În final, dar nu pe ultimul loc, A. Lange & Söhne continuă tradiţia pentru precizie şi ne prezintă al treilea model cu fuseé: Richard Lange “Pour Le Mérite”. Scopul fuseé-ului este de egaliza cuplul primit de la arc şi astfel se atinge o precizie superioară. În exterior ceasul este simplu şi elegant, cu un cadran cu emailat cu 3 sectoare.

Richard Lange “Pour le Mérite”

Şi am ajuns la sfârşitul acestei scurte treceri în revistă a expoziţiei SIHH 2009.

Cu acest ultim post termin această prezentare scurtă a mecanismului unui ceas. Am văzut cum se distribuie puterea, cum poate ceasul să arate ora exactă şi acum vă prezint ultima parte. Vom discuta despre acea parte a mecanismului care se află sub cadran şi care acţionează indicaţiile.

După cum am arătat în primul post, în trenul de putere există două roţi care fac o rotaţie odată la 60 de secunde, respectiv odată pe oră. Ele vor servi ca şi fundament pentru limba minutarului şi a secundarului (dacă este prezentă). În figura de mai jos se poate observa mecanismul care permite afişarea orei şi, cel mai important, reglarea ei.

Mecanismul de sub cadran

Prima componentă (numerotată cu 1) este pinionul în formă de tun (cannon pinon în limba engleză). Se numeşte aşa datorită formei. Este gol pe dinăuntru (ca şi un tun) şi vine ca un manşon peste pinionul roţii centrale (vezi prima parte a acestui post). Deşi ar părea redundant la prima vedere, scopul lui este de a permite reglarea ceasului. El permite o mişcare de “alunecare şi prindere”. Dacă este acţionat de mecanism, el va prinde şi se va mişca sincron cu acesta. Pe de altă parte, dacă este acţionat din exterior, mai rapid decât mişcarea mecanismului va aluneca. Astfel se poate regla ora, fără a interacţiona cu mecanismul. Acest comportament explică şi faptul că ceasurile mecanice se pot regla doar înainte şi nu înapoi. Dacă sunt acţionate înapoi, pinionul va “prinde” şi astfel se va învarti intreg mecanismul dar în sens invers. Acest lucru poate îl avaria, cele mai sensibile fiind rubinele de pe furca regulatoare.

A doua componentă, este roata orarului. După cum îi spune şi numele ea susţine limba care indică ora. Legătura cu restul mecanismului se face prin aşa numita roată a minutarui care este componenta nr 3 în figura de mai sus.

La acest mecanism, limba secundarului este legată direct de roata a patra (din nou, vezi partea I). Ea este pe un cadran separat, mai mic, în dreptul orei 6 sau 9. La multe mecanisme, atunci cand se scoate cheiţa pentru reglarea orei, secundarul nu se opreşte (ceea ce ar de aşteptat şi se întalneşte mai ales la ceasurile cu mecanism cu cuarţ). Oprirea ei ar însemna oprirea bruscă a întregului mecanism, ceea ce ar putea avea consecinţe nefericite. Mecanismele care oferă această posibilitate se spune că au funcţie de “hacking”.

De asemenea, astăzi este comun ca secundarul să se afle în centrul cadranului. Acest lucru complică puţin mecanismul şi am evitat să prezint aici această variantă, pentru o claritate mai bună a prezentării. Voi dedica un post pentru a arăta eforturi si diversele soluţii constructive care au permis creearea unui ceas cu secundar central, deoarece, contrar intuiţiei, nu este ceva simplu de obţinut.

Acestea fiind spuse închei această trilogie, care s-a întins peste ani şi sper că a aruncat puţină lumină în modul de funcţionare a unui ceas mecanic.

După o lungă absenţă, voi continua trilogia mecanismului cu partea a doua. În această parte voi vorbi exclusiv despre organul regulator. Scopul lui este de asigura că ceasul arată ora bună. De el depinde calitatea, precizia si, nu il ultimul rând, preţul ceasului.

Problema preciziei ceasurilor apare cu mult înainte de apariţia ceasurilor de mână sau de buzunar. Primii care au avut nevoie de un ceas portabil au fost marinarii. Pentru determinirea coordonatelor pe mare a navei, în special a longitudinii, era nevoie de o cunoaştere foarte bună a orei. Determinarea se făcea prin cunoaşterea foarte precisă a orei locale la care soarele era la zenit. Diferenţa dintre două locaţii facea posibilă determinarea longitudinii.

În secolul XVIII cele mai precise ceasuri erau pendulele. Dar, deoarece ele se bazau pe un pendul aveau nevoie de o bază stabilă pentru a funcţiona. Bineînţeles, acest lucru le făcea inutile pentru o navă pe mare. În 1716 John Harrison, tâmplar din Yorkshire, trimite pentru Premiul Longitudinii (premiu oferit de guvernul britanic pentru creearea unei metode practice si simple de determinare a longitudinii) modelul H4. Acest model are la bază un mecanism bazat pe o greutate oscilantă controlată de un arc spiralat. Designul s-a dovedit atât de eficient, încât stă la baza ceasurilor mecanice actuale şi a fost folosit la cronometrele marine până în secolul XX când au fost înlocuite cu ceasuri electronice cu cuarţ. Cronometrele marine sunt şi până în ziua de astăzi cele mai precise ceasuri mecanice construite vreodată, cu o precizie de o zecime de secundă pe zi.

Cronometru marin Harrison H4

Astăzi, la ceasurile de mână, este folosit mecanismul inventat de Harrison. Constă dintr-un arc fir-de-păr (numărul 1 în figura de mai jos). Pentru a evita eventualele erori datorate temperaturii, este construit dintr-un aliaj special numit Elinvar a cărui modul de elasticitate variază foarte puţin cu temperatura. Elivar a fost inventat de Charles Édouard Guillaume prin 1920, invenţie pentru care a primit premiul Nobel.  Arcul este legat de o masă oscilantă circulară (numărul 2). Şuruburile mici de pe circumferinţa roţii permit echilibrarea perfectă. Mecanismele de foarte mare calitate folosesc mase oscilante cu compesare termică, pentru a elimina eventualele erori datorate dilatării masei oscilante şi variaţiile (foarte mici) ale arcului fir-de-păr.

Organul regulator

Legătura cu restul mecanismului se face prin intermediul furcii regulatoare (numărul 1 în figura de mai jos). Datorită scopului îndeplinit, furca intră în contact cu balansierul (masa oscilantă) foarte rar. Mai precis, doar la mijlocul cursei, când arcul este detensionat şi apar interferenţele minime. Atunci au loc 3 acţiuni:

1. Masa oscilantă deblochează roata regulatorului, permiţând “avansarea” indicaţiilor;
2. Se transmite o mică cantitate de energie balansierului;
3. Furca regulatorului blochează mecanismul, pentru încă o jumătate de periodă (o “vibraţie”), şi procesul de repetă.

Furca regulatoare + roata regulatorului

Durate unei vibraţii este foarte precis determinată (este vorba de fapt despre un oscilator armonic al cărui legi pot fi uşor determinate), izocrona, ceea ce face din mecanismul regulator inima ceasului. Balansierul este ceea ce măsoară timpul într-un ceas. De asemenea, blocarea şi deblocarea succesivă a roţii succesive dă ceasului sunetul specific de “tic-tac”.

Bineînţeles acest mecanism nu este perfect. Datorită modului de funcţionare şi a designului pot apărea o serie de erori. Cele mai comune sunt datorate şocurilor. Acestea interferează cu mişcarea naturală a balansierului şi pot lungi sau scurta perioada acestuia. Din fericire efectele durează doar o vibraţie. Rezolvarea acestei probleme a fost mărirea frecvenţei balansierului, creşterea numărului de oscilaţii (vibraţii) şi scăderea periodei. Dacă la începutul secolului XX un ceas făcea 19800 de vibraţii pe oră, astăzi un mecanism de calitate ajunge la 28000, ceea ce măreşte considerabil precizia ceasurilor. Au fost şi ceasuri cu frecvenţă mai mare, unele modele ajungând la 36000 dar consumul de putere era prea mare.

O altă problemă, mai puţin intuitivă este dată arcul fir-de-păr. Datorită formei sale, când se destinde, nu o face într-un mod simetric. Această nesimetrie mută centrul de greutate spre una din extremităţi şi astfel ceasul devine vulnerabil la erori de poziţie.  Abraham Louis Breguet a sugerat o soluţie prin folosirea “spiralei breguet”, care obligă arcul să se destindă relativ uniform. Soluţia este foarte eficientă şi regăsită într-o gamă foarte largă de ceasuri.

Dar, pentru cei care doreau precizie absolută, nici această soluţie nu a fost satisfăcătoare. Astfel, a fost necesară o uşoară regândire a întreg mecanismului şi astfel a aparul tourbillon-ul. Este un mecanism regulator obişnuit, dar pus într-o cuşcă, care face o rotaţie odată la 60 de secunde. Astfel, eventualele erori de poziţie se anulează. Tourbillon-ul este una dintre cele mai apreciate si dificile complicaţii, fiind stăpânită doar câteva companii. Tourbillon-ul este un mecanism foarte complicat, şi va primi un post separat.

Tourbillon

Cu acesta închei scurta discuţie despre mecanismul regulator. Datorită scopului fundamental pe care îl îndeplineşte, există foarte multe invenţii şi variaţii pe marginea mecanismului prezentat aici. Dar pentru a le prezenta pe toate este nevoie de o întreagă enciclopedie.

În scurt timp (cu puţin de noroc înainte de sfârşitul anului) voi posta si ultima parte a acestui articol lung, mecanismul de sub cadran cum este denumit şi care are ca scop coordonarea indicaţiilor unui ceas.

Dupa o absenţă considerabiă reiau activitatea la acest blog cu un articol, mai lung, împărţit în trei părţi, despre mecanisme. În el voi vorbi despre funcţionarea celui mai simplu mecanism de ceas. În acestă prima parte voi prezenta ceea ce se chemă “cuplajul de putere” (eng. power train). Este cea mai importantă parte a unui ceas, dându-i acestuia precezia absolut necesara.

În esenţă, funcţionarea unui ceas mecanic poate fi redusă la destinderea unui arc. Viteza cu care acest arc se destinde, determină deplasarea indicaţiilor de pe cadran (ore, minute, secunde, zile etc.). Controlarea acestei viteze de destindere, şifaptul ca indicaţiile arată ora exactă, a constituit o mare provocarea de-a lungul anilor.  În prezent, metoda cea mai precisă, răspândită şi relativ uşor de implementat pentru un ceas de mână îl reprezintă mecanismul cu masă oscilantă.

Mecanismul cu masă oscilantă este compus dintr-un arc “fir de par” (datorită faptului ca grosimea sa este comparabila cu cea a firului de păr) şi o contragreutate (de obicei circulară, dar nu numai). Aceste două componente au o anumită frecvenţă de oscilaţie, dată de caracteristicile arcului şi masa greutăţii (nu vă speriaţi, mă voi opri aici şi nu voi intra in detalii foarte amănunţite referitor la aceste caracteristici).

Acestea fiind spuse, voi prezenta pe scurt mecanismul relativ simplu şi voi explica pe scurt funcţia fiecărei componente.

Circuitul de putere al ceasului

În imaginea de mai sus este prezentat întregul circuit de putere al ceasului. Sursa de energie o reprezintă arcul (piesa mare argintie, cilindrică, din partea superioară a imaginii) şi principalul consumator al acestei energii, organul regulator, compus din masa oscilantă şi arcul în fir de păr (în dreapta imaginii).

Arcul

Arcul (1 în figura de mai sus) este conţinut într-un “butoi” metalic si este legat la un capăt de un ax central (2), folosit pentru “tragerea” ceasului şi la celălalt capăt de suprafaţa laterală a butoiului care prezintă o roată dinţată (3), prin intermediul căreia puterea arcului este trasmisă în întreg mecanismul.

De partea cealaltă se află organul regulator, împreună cu mecanismele sale de reglare. Voi vorbi despre el, în detaliu, mai târziu. Între ele se află o serie de roţi dinţate reducătoar, cu numele de cuplaj de putere,e care au trei roluri:

1. transferă puterea de la arc la organul regulator şi restul mecanismului;
2. reduc forţa exercitată de arc asupra organului regulator;
3. o parte din aceste roţi sunt legate anumite indicaţii ale ceasului.

Să ne concentrăm atenţia asupra acestui ansamblu intermediar, cuplajul de putere.

Cuplajul de putere

După cum se vede, este format din 4 componente:

1. Roata a doua, centrală sau a minutarului. Se află chiar în centrul mecanismului (de cele mai multe ori), iar când nu se află acolo se mai numeşte a minutarului pentru că ea face o rotaţie completă odată la un minut şi antrenează minutarul;
2. Roata a treia, fără un rol deosebit în afară de reduce raportul dintre roţile a doua şi a patra;
3. Roata a patra, sau a secundelor. După cum ne sugerează numele, ea face o rotaţie odată la 60 de secunde, deci antrenează secundarul (dacă există). În anumite cazuri, ea se află în centrul mecanismelor, dar de obicei se află în dreptul orei 6 sau 9;
4. Roata regulatorului. Se numeşte aşa pentru că se află în contact direct cu furca regulatoare, care controlează atât mişcarea ceasului cât şi energia transmisă organului regulator, mai precis masei oscilante.

Pentru a nu lungi prea mult, închei această primă parte. Următoarea parte va fi dedicată exclusiv organului regulator.

După o pauză mai îndelungată, revin cu continuarea ultimului post. Dacă în primul am vorbit despre cadranul clasic, pe care îl vedem zi de zi, acest post va fi dedicat cadranelor specializate. Aceste cadrane permit afisarea anumitor funcţii ale ceasului, sau au doar un aranjament mai special si deosebit al indicaţiilor.

Primul aranjament mai special îl reprezintă chronograful. Deşi destul de întâlnit astăzi, cadranul este diferit fată de cel al ceasurilor obişnuite. În primul rând observăm existenţa unor mici cadrane suplimentare. Aceastea variază în funcţie de model (2 sau 3). În primul rând secundarul ceasului este afişat de un subcadran separat, iar secundarul central este rezervat chronografului. Acest lucru înbunătăţeste lizibilitatea cadranului, şi uşurinta cu care se citesc timpii. Pe langă cadranul secundarului mai există şi un totalizator, care arată minutele scurte. Acesta de obicei înregistrează până la 30 de minute. Unele mai prezintă şi un totalizator de 12 ore. Un exemplu al acestui aranjament este modelul Portofino Chronograph produs de IWC, cu totalizator de 30 de minute şi 12 ore:

Uneori, nu este necesară o funcţie specială pentru modificarea aspectului unui cadran. În multe cazuri acesta este un aspect care tine de design. Una dintre cele mai vechi variaţiuni îl reprezintă aşa-zisul cadran Regulateur. Acesta, inspirat după cadranele orologiilor de precizie, are câte un ax separat pentru fiecare indicaţie: secunde, minute şi ore. Acest lucru se vede cel mai bine în cazul acestui Chronoswiss Regulateur Automatique:

Unii producători de ceasuri au renunţat de tot la orice asemănare cu cadranul clasic. Acest lucru se poate vedea la modelul Mercator produs de Vacheron Constantin:

Ceasul prezintă indicaţii retrograde pentru ore şi minute. Aceste indicaţii revin la pozitia 0, odată la 12 ore, respectiv 60 de minute.

Alţi producători au ales să arate ore prin aperturi, cum este în cazul… (trebuie adaugat ceva)

Ceasurile care prezintă complicaţii mecanice, care sunt atrăgătoare din punct de vedere estetic, sunt arătate printr-o deschizatură în cadran. Aceste este cazul mecanismelor cu Tourbillon, unde Tourbillon-ul poate fi admirat prin cadran. Aceste este situat de obicei la ora 6, şi dublează ca şi secundar, deoarece face o rotaţie odată la 60 de secunde:

Si bineînţeles există si extreme. În cazul de fată această extremă este reprezentată de ceasurile fară cadran. Pentru a putea substitui cadranul cu întreg mecanismul ceasului, cel din urmă trebuie să fie foarte bine prelucrat şi finisat. De cele mai multe ori mecanismul este gravat, şi scheletonizat astfel încât ceasul să devină transparent. Unul dintre cele mai bune exemple îl reprezintă modelul Grand Malte Openworked de la Vacheron Constantin:

De-a lungul timpului s-au înregistrat nenumărate modele de cadrane. Fiecare producător a încercat să iasă în evidenţă, de cele mai multe ori prin designul de exceptie al ceasurilor. Şi designul se vede cel mai bine pe cadran. El este “locul de joaca” al designerilor, şi cartea de vizită a unui ceas.

Cadranul este cea mai vizibilă componentă a unui ceas. De pe el citim ora, putem vedea data şi alte indicaţii oferite de mecanism. Deşi ţine în mod strict de estetica şi designul unui ceas, el este într-o foarte strânsă legătură cu mecanismul, deoarece acestă da dispunerea indicaţiilor. Cadranul este întrepătrunderea cea mai strânsă între tehnică şi design. În această primă parte voi discuta despre indicaţiile şi aranjamentele cele mai des întâlnite.

Astăzi cadranele au 3 limbi: pentru ora, minute şi secunde. Primele cadrane aveau însă doar o limbă, cu indicaţie pentru oră. La acestea era foarte greu de citit ora exactă. Se presupune că Daniel Quare a introdus minutarul în jurul anului 1691. Şi astăzi se mai foloseşte formula clasică cu două limbi, în special la ceasurile foarte subţiri, cum ar fi acest Jaeger-LeCoultre Ultra Thin:

Primele indicaţii pentru secunde au apărut în formă subsidiară. Adică aveau cadran mic, separat, de obicei la ora 6 sau 9. Aceste lucru se datorează faptului ca secundarul este legat direct de roata a patra în cadrul mecanismului şi aceasta se află descentrată deoarece în centru se află roata minutarului, care, după spune numele, duce limba minutelor (mai multe despre mecanismul unui ceas şi plasarea exactă şi rolul acestor roţi voi vorbi pe larg într-un post viitor). Un exemplu al acestui aranjament clasic se poate vedea la modelul Calatrava Ref. 5119 produs de Patek Philippe:

Şi acum ajungem la cea mai cunoscut aranjament pentru cadranul unui ceas: 3 limbi, toate centrale. Acesta este la fel ca şi cel cu secundarul subsidiar, doar că acesta fost mutat în centru (această mutare nu a fost deloc uşoară, după cum voi arăta ulterior). Pentru exemplificare am ales un Glashüette Original Senator Navigator:

Astăzi multe ceasuri au şi alte funcţii în afară de a arăta ora. Aceste funcţii “superioare” sunt numite complicaţii. Cea mai comună este data (mulţi specialişti nu o consideră ca şi o complicaţie, deoarece este extrem de comuna, dar voi discuta altă dată această problemă). De obiceai ea este arătată printr-o apertură (deschidere în cadran) în dreptul orei 3:

Un alt tip de indicator pentru dată este indicatorul central. Este în esenţă o limbă suplimentară care arată data partea exterioară a cadranului. De obicei, această limbă face o rotaţie completă odată la 31 de zile, dar există mecanisme cu indicaţie retrogradă, adică în ziua de 31 revine la poziţia iniţială, cum este cazul acestui Vacheron Constantin Patrimony Day and Date Retrograde:

To be continued…

Acesta este primul post pe care îl dedic unor ceasuri absolut extraordinare, care s-au remarcat prin invenţii tehnice de excepţie sau printr-un design deosebit. Primul din serie este faimosul Reverso produs de Jaeger-LeCoultre.

Istoria acestui ceas începe în India. Ofiţerii britanici cantonaţi acolo îşi omorau timpul şi ceasurile jucând polo. După un asemenea meci un ofiţer britanic l-a provocat pe prietenul său César de Trey să conceapă un ceas care să reziste loviturilor puternice din timpul jocului. Întors în Europa, César de Trey a împărtăşit această problemă cu Jacques-David LeCoultre. Împreună cu cei de la Jaeger a conceput un ceas care poate să alunece pe două canturi şi să se închidă. Pe 4 Martie 1931 designerul René-Alfred Chauvot brevetează designul pentru ceasul Reverso.

Acest ceas s-a schimbat de-a lungul timpului pentru a se adapta tendinţelor momentului, dar nu şi-a pierdut niciodată farmecul şi personalitatea. Carcasa pivotantă a permis gravorilor şi bijutierilor să îl decoreze în nenumărate moduri, personalizând fiecare exemplar. De asemenea, spatele de oţel a fost înlocuit cu un cristal pentru a se vedea mecanismul şi chiar cu un al doilea cadran.

Deşi acest ceas este venerat astăzi, lucrurile ar fi stat total diferit dacă nu ar fi fost pentru un distribuitor italian. Jaeger-LeCoultre chiar a dorit la un moment dat să oprească producţia modelului. Dar, cu promisiunea unei comenzi substanţiale din partea distribuitorului italian, compania a continuat producţia. Modele au fost vândute aproape imediat şi restul este istorie…

Continui prezentarea noilor modele dezvăluite la Baselworld şi SIHH 2008, cu alte modele deosebite.

Ulysse Nardin

Primul model al acestui producător pe care îl prezint este Blue Seal Marine Chronograph. Disponibil în ediţie limitată de 999 de bucăţi în aur roz şi 1846 de bucăţi în oţel.

Pentru cei pasionaţi de diamante este disponibil modelul Freak Diamond Heart, care foloseşte mecanismul inovator al seriei Freak, dar decorat 284 de diamante.

Glashütte Original

Deoarece există şi producători de orologerie fină şi în afara Elveţiei, voi prezenta noile modele ale manufacturii germane Glashütte Original. Un prim exemplu este PanoInverse XL:

Un model disponibil în ediţie limitată de doar 100 de exemplare este PanoMaticChrono în albastru marin:

Având designul specific modelelor PanoMaticChrono (secundarul chronografului este aflat pe un nivel superior, deasupra celorlalte indicaţii de pe cadran), are un cadran albastru având textura fibrei de carbon şi foloseşte deja cunoscutul Calibru 95.

Pentru piloţi sau celor cărora le place un design simplu şi funcţional, producătorul german a prezentat modelul Senator Navigator Chronograph:

Având aceleaşi principii estetice ca şi modelul de bază, Senator Chronograph, dispune şi de un chronograph, perfect integrat. Calibrul poartă acum numele 39-34, datorită modului pentru chronograph.

Ultimul model pe care îl voi prezenta este Senator Rattrapante. Un ceas deosebit prin designul extrem de sobru şi de clasic, cât şi prin mecanismul deosebit (calibrul 99):

Aceasta fiind spuse, voi încheia scurta mea prezentare a expoziţiilor BaselWorld şi SIHH 2008.

Cum BASELWORLD şi SIHH 2008 s-au terminat, aş dori să prezint câteva dintre noile modele care au fost prezentate cu această ocazie de marii producători.

Jaeger-LeCoultre

JLC vine anul acesta, aşa cum ne-a obişnuit dintotdeauna cu inovaţii tehnice excepţionale. Primul dintre ele îl reprezintă al treilea model rezultat din parteneriatul lor cu Aston Martin: AMVOX 3:

Calibrul 988, Mecanism automatic cu tourbillon, 35 de rubine, rezervă de putere de 48 de ore, indicator AM/PM, al doilea fus orar. Disponibil în ceramică neagră sau aur roz de 18 carate. Ediţie limitată de 300 de bucăţi.

Un alt model este o reeditare a modelului Memovox Polaris din 1965: Memovox tribute to Polaris. Disponibil în serie limitată de 768 de bucăţi, în oţel inoxidabil. Calibru 956, mecanism automatic cu alarmă, dată, rezervă de putere de 45 de ore, 23 de rubine, 268 de piese şi 7,45 mm grosime:

Două ceasuri create pentru doamne sunt Reverso Squadra Lady Automatic şi Reverso Squadra Lady Duetto. Primul dispune de un mecanism automatic cu rezervă de putere de 42 de ore, iar cel de-al doilea dispune de indicator AM/PM şi este decorat cu 73 de diamante.

Ultimul model pe care il voi prezenta este Reverso Gyrotourbillon 2. Urmaşul lui Gyrotourbillon 1, prezintă un tourbillon sferic cu 2 axe şi este primul ceas de mână din lume care are arcul balansierului cilindric. Calibru 174, 58 de rubine, 371 de piese şi este disponibil în serie limitată de 75 de bucăţi, în platină 950.

Patek Philippe

Creatorul celor mai complicate ceasuri din lume ne prezintă anul acesta câteva modele deosebite. Primul pe care îl voi prezenta este Ref. 5970J. Mecanism cu cronograf, calendar perpetuu şi indicator AM/PM.

Un ceas subţire, cu calendar perpetuu şi mecanism automat este Ref. 5139G:

Un model deosebit îl reprezintă referinţa 5180/1G. Mecanism scheletonizat, automatic, disponibil în aur alb:

Cireasa de pe tort este Ref. 5131J, “Word Time Watch”. Ceasul arată simultan ora în toate cele 24 de fusuri orare şi este decorat cu un cadran emailat.

To be continued…

Am decis sa îmi fac blog! Dacă tot îmi exprim idei, opinii, păreri pe net, doresc ca ele să fie utile, să se aleagă cineva cu ceva după ce le citeşte. În consecinţă acest blog va fi dedicat în întregime orologeriei şi a tot ce este legat de ea.

Orologeria este conform DEX-lui „tehnica reperării şi fabricării ceasurilor”. Nu voi repara şi nici nu voi fabrica ceasuri, dar voi vorbi despre ele. Ceasul este considerat ca un lucru banal, pe care îl vezi şi, uneori, îl porţi zi de zi. Voi arăta ca ele pot fi adevărate opere de artă, care depăşesc sfera cotidianului.

Lasând în urmă această scurtă introducere academică (cel puţin aşa s-a dorit), o să ataşez la urmă o poza, care este, de fapt, unul dintre cele mai complicate ceasuri din lume, ca un scurt “preview” la ce va urma:

Voi prezenta toate tehnica si arta din spatele lor, fără a deveni plictisitor (sau cel puţin asa sper). Si cum ieri, pe 12 aprilie, s-a terminat a 18-a ediţie SIHH (Salon International de la Haute Horlogerie), următorul post va prezenta noile modele care au fost dezvăluite cu această ocazie.

]]> http://caiusbrindescu.wordpress.com/2008/04/13/intro/feed/ 2 Caius Brindescu Reverso Grande Complication