Cu acest ultim post termin această prezentare scurtă a mecanismului unui ceas. Am văzut cum se distribuie puterea, cum poate ceasul să arate ora exactă şi acum vă prezint ultima parte. Vom discuta despre acea parte a mecanismului care se află sub cadran şi care acţionează indicaţiile.
După cum am arătat în primul post, în trenul de putere există două roţi care fac o rotaţie odată la 60 de secunde, respectiv odată pe oră. Ele vor servi ca şi fundament pentru limba minutarului şi a secundarului (dacă este prezentă). În figura de mai jos se poate observa mecanismul care permite afişarea orei şi, cel mai important, reglarea ei.
Mecanismul de sub cadran
Prima componentă (numerotată cu 1) este pinionul în formă de tun (cannon pinon în limba engleză). Se numeşte aşa datorită formei. Este gol pe dinăuntru (ca şi un tun) şi vine ca un manşon peste pinionul roţii centrale (vezi prima parte a acestui post). Deşi ar părea redundant la prima vedere, scopul lui este de a permite reglarea ceasului. El permite o mişcare de “alunecare şi prindere”. Dacă este acţionat de mecanism, el va prinde şi se va mişca sincron cu acesta. Pe de altă parte, dacă este acţionat din exterior, mai rapid decât mişcarea mecanismului va aluneca. Astfel se poate regla ora, fără a interacţiona cu mecanismul. Acest comportament explică şi faptul că ceasurile mecanice se pot regla doar înainte şi nu înapoi. Dacă sunt acţionate înapoi, pinionul va “prinde” şi astfel se va învarti intreg mecanismul dar în sens invers. Acest lucru poate îl avaria, cele mai sensibile fiind rubinele de pe furca regulatoare.
A doua componentă, este roata orarului. După cum îi spune şi numele ea susţine limba care indică ora. Legătura cu restul mecanismului se face prin aşa numita roată a minutarui care este componenta nr 3 în figura de mai sus.
La acest mecanism, limba secundarului este legată direct de roata a patra (din nou, vezi partea I). Ea este pe un cadran separat, mai mic, în dreptul orei 6 sau 9. La multe mecanisme, atunci cand se scoate cheiţa pentru reglarea orei, secundarul nu se opreşte (ceea ce ar de aşteptat şi se întalneşte mai ales la ceasurile cu mecanism cu cuarţ). Oprirea ei ar însemna oprirea bruscă a întregului mecanism, ceea ce ar putea avea consecinţe nefericite. Mecanismele care oferă această posibilitate se spune că au funcţie de “hacking”.
De asemenea, astăzi este comun ca secundarul să se afle în centrul cadranului. Acest lucru complică puţin mecanismul şi am evitat să prezint aici această variantă, pentru o claritate mai bună a prezentării. Voi dedica un post pentru a arăta eforturi si diversele soluţii constructive care au permis creearea unui ceas cu secundar central, deoarece, contrar intuiţiei, nu este ceva simplu de obţinut.
Acestea fiind spuse închei această trilogie, care s-a întins peste ani şi sper că a aruncat puţină lumină în modul de funcţionare a unui ceas mecanic.
0 Răspunsuri to “Mecanismul (III)”